În primul rând, după ce pacientul se internează în clinică, se efectuează teste de sânge. Acestea includ: hemoleucograma completă, analize biochimice, teste pentru virusurile HIV și hepatită, precum și analize suplimentare, dacă este indicat. În afară de analizele de sânge, se efectuează și analize de urină.
Medicul specialist în medicină internă va examina fiecare pacient la internare în scopul stabilirii indicațiilor și contraindicațiilor pentru procedurile din clinică legate de programele de tratament pentru dependență.
Imediat după internare, și pe baza examinării interne, medicul specialist în medicină internă stabilește proceduri de diagnosticare suplimentare. Astfel, vom determina indicațiile și contraindicațiile pentru tratamentele de dependență. Aceste proceduri includ ecografie abdominală și cardiacă, EKG, doppler vascular. Dacă este necesar, vor fi efectuate proceduri suplimentare (RMN, CT, radiografii, gastroscopie, etc.). Acestea nu fac parte din programul standard și sunt efectuate la recomandarea medicului și cu acordul familiei.
Testele psihologice care implică utilizarea testelor pentru evaluarea funcțiilor cognitive, evaluarea personalității prin teste psihologice structurate și tehnici proiective. În colaborare cu un psiholog și un pedagog specializat, evaluăm starea psihologică a pacientului, pe baza căreia determinăm abordarea terapeutică individuală pentru fiecare pacient.
Pacientului i se oferă o metodologie implementată de un psiholog și un defectolog care sunt specializați în proceduri psihologice. Aceste proceduri au ca scop întărirea abilităților și comportamentelor pozitive, precum și a mecanismelor de apărare. În plus, aceste proceduri includ și lucrul terapeutic cu sprijinul farmacoterapiei. Este vorba despre crearea unui reflex condiționat de aversiune față de substanța consumată obișnuită – (procedură de aversiune). Combinarea sesiunilor de terapie cu perfuzia intravenoasă a „transmediatorilor” permite maximizarea potențialului terapiei. Astfel, specialiștii noștri acționează sugestiv asupra subconștientului pacientului.
În timpul tratamentului cu pacienții și familiile lor, psihologul și pedagogul specializat oferă instruire în sănătatea mintală pe baza evaluărilor anterioare. Instruirea include analiza bolii dintr-o perspectivă medicală, identificarea declanșatorilor care au cauzat și menținut boala, precum și considerarea consecințelor directe. Partea cheie a instruirii este legată de segmentul care începe după tratamentul la clinică, numită parte ambulatorie, care durează pe parcursul anului următor.