Psihoterapie

Psihoterapia ajută pacientul să facă față problemelor și să continue o viață normală

Psihoterapia ghidează pacientul prin procesul de schimbare. Acest proces se desfășoară printr-un dialog între pacient și terapeut. Scopul psihoterapiei este înțelegerea cauzelor problemelor și dobândirea abilităților necesare pentru rezolvarea acestora.

După ce a fost efectuat psihodiagnosticul și terapeutul are profilul psihologic al pacientului, procesul terapeutic se desfășoară cu o abordare individualizată.

Primul pas in psihoterapie: Psihodiagnostic

Psihodiagnosticul este un proces specializat care are ca scop evaluarea, înțelegerea și diagnosticarea aspectelor psihologice și mintale ale unei persoane. Aceasta este efectuată de către specialiști în sănătate mintală, precum psihologi clinicieni sau psihiatri, și poate implica diverse metode și instrumente de evaluare. Iată câteva aspecte cheie ale psihodiagnosticului:

1. Evaluare clinică: Psihodiagnosticul implică o evaluare clinică detaliată care poate include interviuri, observații și utilizarea testelor psihologice standardizate.
2. Interviuri clinice: Specialiștii pun întrebări specifice pentru a aduna informații despre istoricul personal, familial și medical al pacientului, precum și despre simptomele și preocupările actuale ale acestuia.
3. Teste psihologice: Pot fi efectuate teste standardizate pentru a măsura diferite aspecte, cum ar fi personalitatea, intensitatea simptomelor de anxietate și depresie, nivelul de deteriorare a funcțiilor cognitive cauzate de dependență. Aceste teste ajută la obiectivizarea observațiilor clinice.
4. Observarea comportamentului: Specialiștii observă comportamentul pacientului în diferite situații pentru a înțelege modul în care persoana interacționează cu mediul și ce strategii de apărare utilizează în situații stresante.
5. Diagnostic clinic: La sfârșitul procesului, specialistul medical stabilește un diagnostic clinic care poate include tipul, nivelul și natura dependenței, prezența comorbidităților în afară de dependență, tulburare mintală, tulburare emoțională sau alte condiții psihice.
6. Plan de terapie: Bazat pe rezultatele psihodiagnosticului, se dezvoltă un plan de terapie. Acesta poate include intervenții psihoterapeutice, medicamente, sfaturi sau alte forme de suport.
7. Monitorizare: Diagnosticul clinic nu este un eveniment unic. Poate necesita evaluări regulate pentru a urmări evoluția pacientului și pentru a adapta planul de terapie, după necesitate.

Psihoterapia reprezinta un pas fundamental catre recuperarea completa a persoanelor dependente

Psihoterapia este folosită ca tratament pentru dependențe precum consumul de substanțe, jocurile de noroc, dar și dependența de ecrane…

Procesul terapeutic cu pacienții are ca scop schimbarea atitudinilor și obiceiurilor care i-au condus către dependență. În plus, vizează să descompună mecanismele dependenței. Pacienții învață să înțeleagă, să accepte și să gestioneze gândurile, sentimentele și, în cele din urmă, comportamentul lor.

Scopul psihoterapiei cu pacienții este tratarea dependenței psihice, care reprezintă principala cauză a recăderii persoanelor dependente.

Îndrumați-vă viața pe calea corectă

Contactați-ne și programați o întâlnire cu medicii noștri

Psihoterapia psihodinamica scurta si intensiva

Psihoterapia de tip psihanalitic (psihodinamic) care este scurtă și intensivă reprezintă o abordare terapeutică în cadrul unui cadru mai larg al psihanalizei, o perspectivă psihologică care explorează influența proceselor inconștiente asupra comportamentului și emoțiilor. Este cunoscut faptul că dependențele pot servi ca formă de auto-tratament pentru accentuarea tulburărilor emoționale care pot părea copleșitoare pentru pacient sau pentru a acoperi experiențe dificile de natură traumatică, fie ele specifice sau prelungite. Iată câteva caracteristici cheie ale psihoterapiei psihanalitice scurte și intensive:

Durată limitată: Spre deosebire de psihoterapie psihanalitică tradițională, care poate fi mai lungă și de natură exploratorie, terapia psihanalitică scurtă este orientată către obiective specifice și are o durată prestabilită. Adesea, vizează obținerea rezultatelor într-un timp mai scurt.

Intensitate: Această abordare are adesea o intensitate mai mare, ceea ce înseamnă că munca terapeutică poate fi mai profundă și concentrată asupra problemelor actuale ale pacientului.

Obiective definite: Terapia psihanalitică scurtă și intensivă stabilește de obicei obiective specifice pe termen scurt. Aceste obiective pot fi legate de rezolvarea anumitor probleme, înțelegerea tiparelor de gândire sau comportament, sau îmbunătățirea gestionării emoțiilor.

Explorarea proceselor inconștiente: La fel ca și psihanaliza tradițională, această abordare explorează procesele inconștiente și dinamica interpersonală care pot afecta bunăstarea emoțională și comportamentul pacientului, ajutându-i să devină mai conștienți.

Frecvența ședințelor: Ședințele pot fi mai frecvente decât în alte forme de terapie scurtă, uneori chiar și cu mai multe ședințe pe săptămână.

Relația terapeutică: Relația dintre pacient și terapeut este considerată o parte crucială a procesului terapeutic. Interacțiunile în cadrul relației terapeutice pot fi explorate pentru a înțelege mai bine tiparele de relaționare ale pacientului.

Accent pe prezent: Deși abordarea psihanalitică explorează adesea trecutul pentru a înțelege schemele actuale, terapia psihanalitică scurtă se concentrează mai mult pe prezent și pe rezolvarea problemelor actuale.

Analiza tranzactionala (AT)

Analiza tranzacțională (AT) este o abordare în psihologie dezvoltată de psihiatrul canadian Eric Berne în anii 1950. Ea vizează înțelegerea personalității și relațiilor interpersonale prin conceptul de „tranzacții” sau schimburi sociale. Scopul principal al analizei tranzacționale este de a stimula conștientizarea, responsabilitatea și schimbările pozitive în relații și comportamentul individual. Oferă un cadru simplu și accesibil pentru înțelegerea dinamicii umane. AT examinează atitudinile de bază pe care indivizii le adoptă față de viață, cum ar fi „Eu sunt OK, tu ești OK” sau „Eu sunt OK, tu nu ești OK”. Ca exemplu suplimentar, scenariile de viață sunt scripturi inconștiente pe care indivizii le dezvoltă în copilărie și care influențează comportamentul lor pe tot parcursul vieții. AT încearcă să facă aceste scripturi conștiente pentru a facilita schimbările pozitive.

Tratament asertiv

Tratamentele asertive sunt intervenții sau abordări care pun accentul pe asertivitate, adică capacitatea de a te exprima într-un mod clar, direct și respectuos față de tine însuți, în timp ce respecți și pe ceilalți. În domeniul dependenței, abordările asertive pot fi integrate pentru a ajuta indivizii să își stabilească limitele cu mediul lor, să gestioneze presiunile sociale și să își întărească rezistența la ispite. Aceste tratamente vizează adesea îmbunătățirea încrederii în sine, consolidarea capacității de a lua decizii autonome și promovarea relațiilor interpersonale sănătoase.

Terapiile psihocorporale

Psihoterapia corporală este o abordare în psihoterapie care recunoaște interacțiunea strânsă dintre corp și minte. Explorează modul în care emoțiile, gândurile și experiențele trăite se încorporează în corp și cum lucrul cu corpul poate influența starea de bine, mintală și emoțională. Poate fi folosită pentru tratarea diferitelor probleme, inclusiv stresul, anxietatea, depresia, traumele, tulburările alimentare și alte dificultăți emoționale. Abordează holistic, oferind utilizatorilor posibilitatea de a explora și transforma atât aspectele lor psihice, cât și cele fizice ale experienței lor.

Terapia familiala sistemica

Terapia familială sistemică se concentrează pe sistemul social unic care are propria sa structură și modalități de comunicare. Modelele sunt determinate de diferiți factori, iar cei principali sunt: convingerile și valorile părintești, personalitățile tuturor membrilor familiei, precum și influențele membrilor familiei extinse (bunici, unchi, părinți). Fiecare familie este interactivă, se dezvoltă în moduri unice, iar fiecare schimbare în cazul unui membru al familiei afectează întreaga structură familială, precum și fiecare membru individual.

Terapia cognitiv-comportamentala

Terapia cognitiv-comportamentală permite pacientului să rezolve problemele emoționale și să depășească blocajele prin intermediul unei abordări structurate. Terapeutul TCC utilizează diferite procedee și tehnici din terapia cognitivă, emoțională și comportamentală. Procesul de psihoterapie constă din etape care se schimbă pe parcursul terapiei. În faza inițială, vom folosi tehnici de terapie cognitivă. În a doua fază, vom folosi o combinație de tehnici de terapie cognitivă și emoțională. În a treia fază, vom adăuga procedee comportamentale.

PSIHOTERAPIE ASISTATA DE MEDICAMENTE

Acesta este un procedeu psihologic cu o abordare diferită în tratarea dependențelor. Integrează tratamentul medical inovator cu suportul nutritiv și farmacoterapia.

Este realizată într-un mediu spitalicesc. Este o combinație între psihoterapie și perfuzia intravenoasă a „transmediatorilor”, ceea ce crește potențialul psihoterapiei.

Adesea, tratamentul medical în sine nu este suficient pentru tratarea dependențelor. Același lucru este valabil și pentru psihoterapie și reabilitare după tratament.

Acest procedeu este un program integrat de tratament cu bază medicală. Scopul său este corectarea proceselor biochimice dăunătoare din creier care apar din cauza efectelor negative cauzate de substanțele psihoactive.

Terapia și suplimentele prescrise sunt utilizate pe parcursul următoarei perioade, sub supravegherea specializată simultană.

Programul este conceput pentru a ajuta, de exemplu, la reducerea dorinței, restabilirea echilibrului nutritiv, îmbunătățirea clarității mintale și furnizarea de sfaturi.

Sau contactați-ne prin completarea formularului de e-mail de mai jos.