Tulburarea obsesiv-compulsivă și problematica acesteia
Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă?
Cum se comportă o persoană care are tulburare TOC?
Tulburarea obsesiv-compulsivă – Tipuri și exemple din viață
Tulburarea obsesiv-compulsivă și înțelegerea obsesiilor
Așa cum am menționat deja, tulburarea obsesiv-compulsivă este caracterizată de două componente. Prima dintre acestea sunt obsesiile. Mai exact, obsesiile (preocupările) sunt gânduri recurente, intruzive și nedorite, care sunt imposibil sau foarte greu de controlat. Aceste gânduri provoacă neliniște, anxietate și sunt, de obicei, centrate pe una sau mai multe arii specifice.
Prin urmare, în sens practic, obsesiile sunt idei, cuvinte sau vizualizări ale unor evenimente care adesea nu au nicio legătură cu ceea ce persoana face efectiv. Gândurile obsesive se impun intens și persistent, distrăgând atenția persoanei. Adesea, aceste gânduri pot avea un conținut agresiv (de exemplu, persoana poate avea senzația că își va răni pe sine sau pe cei dragi). În cazul TOC, persoana conștientizează frecvent și recunoaște că astfel de gânduri sunt nerealiste și că vin din propria minte. Totuși, nu este capabilă să le oprească sau să le controleze, chiar dacă își dorește acest lucru.
De asemenea, tulburarea obsesiv-compulsivă poate fi caracterizată prin gânduri intruzive legate de microbi și infecții, care determină o preocupare constantă că persoana s-ar putea îmbolnăvi.
Astfel de gânduri obsesive sunt deranjante și neliniștitoare. Chiar dacă persoana cu TOC își dă seama că acel gând nu are niciun sens, el continuă să provoace frică, îndoială și alte emoții negative. Obsesiile consumă mult timp, energie și îngreunează desfășurarea activităților zilnice esențiale.
Când vine vorba de TOC, există numeroase exemple de obsesii.
Contaminare și infecție
Persoana cu TOC poate avea teamă de a intra în contact cu fluide corporale, precum urină sau fecale. Se poate teme de microbi, infecții sau boli, cum ar fi HIV. De asemenea, poate exista frica față de poluanți din mediu, cum ar fi azbestul, radiațiile sau detergenții de uz casnic.
Pierderea controlului
În cazul TOC, unele persoane pot avea frica de a-i răni impulsiv pe alții sau pe sine. De asemenea, pot avea teama că vor rosti cuvinte obscene sau jignitoare ori că vor fura ceva.
TOC și provocarea de daune
Persoana cu TOC poate avea teama că va provoca daune propriei persoane sau altora. Mai exact, această teamă include frica de a fi responsabil pentru ceva groaznic ce s-ar putea întâmpla (cum ar fi un incendiu sau o inundație), care ar putea duce la suferință pentru sine sau pentru ceilalți. Totodată, TOC se poate manifesta și prin frica de a răni accidental pe cineva din neatenție, de exemplu lăsând un obiect pe podea care ar putea cauza un accident.
Obsesiile legate de perfecționism
Tendințele perfecționiste pot include concentrarea pe ca lucrurile să fie exacte și corecte. Acestea mai implică nevoia de a reține sau ști în permanență anumite informații și, totodată, frica de a pierde lucruri. Gândurile perfecționiste provin, de regulă, din dorința de a reduce anxietatea legată de incertitudinile viitoare, și nu neapărat din dorința de a atinge perfecțiunea.
TOC și gânduri sexuale nedorite
TOC se poate manifesta prin gânduri sau imagini sexuale intruzive și iraționale. Acestea pot fi impulsuri sexuale îndreptate spre alții, gânduri obsesive legate de orientarea sexuală, obsesii sexuale nenaturale îndreptate spre incest sau copii. În acest sens, obsesiile pot avea conținut de natură sexual-agresivă, cum ar fi violul.
Obsesiile religioase
Aceste obsesii sunt adesea centrate pe teama că persoana L-ar putea ofensa pe Dumnezeu, pe blasfemie sau pe o preocupare exagerată față de moralitate. Acest subtip de TOC se poate concentra pe credința religioasă a cuiva sau pe propriul cod moral.
Alte obsesii
Alte forme de obsesii pot include teama de a dezvolta boli precum cancerul sau boala Alzheimer. De asemenea, gândurile obsesive pot include idei superstițioase legate de cifre norocoase sau ghinioniste, anumite culori și altele asemenea.
Tulburarea obsesiv-compulsivă și înțelegerea compulsivităților
Când vine vorba despre tulburarea obsesiv-compulsivă, al doilea segment al acestei afecțiuni mintale îl reprezintă compulsiile. Ce sunt, de fapt, compulsiile (constrângerile) sau acțiunile compulsive? Este vorba despre acțiuni, gânduri sau comportamente repetitive pe care o persoană le face pentru a „neutraliza” gândurile obsesive și consecințele cauzate de obsesii. Compulsiile sunt de obicei rigide și concepute astfel încât individul să le practice pentru a încerca să evite neliniștea sau pentru a preveni un rezultat de care se teme. Compulsiile sunt asemenea obsesiilor – autonome și reprezintă, de fapt, o nevoie de nestăvilit a persoanei de a face ceva.
De exemplu, în cazul cuiva care are gânduri obsesive legate de contaminare și microbi, compulsiile pot include spălatul frecvent pe mâini. Sau, de exemplu, tulburarea obsesiv-compulsivă este de așa natură încât persoana trebuie să aranjeze cărțile de pe raft într-un mod exact anume.
Pentru cineva care nu este familiarizat cu tulburarea obsesiv-compulsivă, ca formă de tulburare de anxietate, astfel de comportamente pot părea cel puțin ciudate sau inutile. Totuși, pentru persoana diagnosticată cu tulburare obsesiv-compulsivă, aceste comportamente oferă o ușurare temporară de la un eventual rezultat negativ în cazul în care acele acțiuni compulsive nu sunt întreprinse.
Acțiunile compulsive pot duce la faptul că individul se concentrează pe anumite detalii în timp ce, neintenționat, neglijează altele. Totuși, trebuie subliniat că nu toate comportamentele repetitive și forțate sunt compulsiuni. Uneori, în viață, cu toții întreprindem anumite acțiuni care ne ajută să funcționăm mai bine (de exemplu, să mergem la culcare la aceeași oră, să facem exerciții fizice în fiecare dimineață și așa mai departe).
Totuși, tulburarea obsesiv-compulsivă este de așa natură încât nevoia persoanei de a repeta anumite acțiuni este intensă și de lungă durată. Acestea sunt, de fapt, anumite comportamente ritualice care ajută persoana să se elibereze de tensiune, stres, incertitudine și anxietate, care însoțesc tulburarea obsesiv-compulsivă.
În ciuda faptului că sunt conștienți că acțiunile compulsive oferă doar o eliberare temporară de stresul provocat de obsesii, oamenii cu TOC continuă să le practice. Asemenea obsesiilor, compulsiile consumă mult timp și interferează cu activitățile zilnice.
Tulburarea obsesiv-compulsivă și tipurile de compulsiuni
Verificare constantă
Aceste acțiuni pot include verificarea continuă dacă persoana nu s-a rănit pe sine sau pe altcineva. Persoana poate verifica dacă a făcut o greșeală sau poate verifica corpul pentru semne de boală și așa mai departe. De asemenea, persoana care are tulburare obsesiv-compulsivă poate verifica constant dacă a încuiat ușa de la intrare, dacă a oprit aparatele electrocasnice și așa mai departe.
Repetare
Acțiunile compulsive sunt repetitive, ceea ce înseamnă că persoana poate repeta continuu anumite acțiuni, care capătă forma unui ritual. De exemplu, poate fi vorba despre faptul că persoana se însemnează cu semnul crucii de un anumit număr de ori când intră în apartament, intrarea sau ieșirea din apartament sau casă de un anumit număr de ori. În plus, persoana poate executa anumite mișcări corporale repetitive.
Spălare și curățare
Aceste comportamente pot consta în folosirea unor măsuri extreme pentru a preveni contactul cu microbii, infecțiile sau alți contaminanți. Tot așa, persoana poate curăța excesiv obiectele din casă, poate freca podeaua, poate avea o rutină specifică de baie, spălare a mâinilor sau a dinților. Bineînțeles, acest lucru se referă și la o igienă intimă excesivă.
Tulburarea obsesiv-compulsivă și compulsiile ientale
Riturile mentale pot include reevaluarea psihică a evenimentelor din trecut. Mai precis, tulburarea obsesiv-compulsivă poate însemna repetarea unor acțiuni sau evenimente în încercarea persoanei de a se asigura că nu s-a întâmplat ceva. De exemplu, reanalizând evenimente din trecut, persoana poate înlocui cuvintele rele cu unele bune. Sau, persoana poate repeta anumite activități de mai multe ori până „când simte că e bine” (de exemplu, să evite călcarea pe capace de canalizare de un anumit număr de ori pe stradă).
Alte compulsiuni
Persoanele cu TOC pot experimenta și alte compulsiuni, cum ar fi evitarea lucrurilor care declanșează obsesii sau rearanjarea ori alinierea obiectelor de mai multe ori. De asemenea, acțiunile compulsive presupun o căutare intensă și continuă de sprijin. Pot presupune mărturisirea față de alții pentru ca persoana să primească în schimb siguranța că (nu) face ceva greșit.
Când persoana nu reușește să formeze o compulsiune, aceasta poate duce la un sentiment de disconfort profund, ba chiar la atacuri de panică. Pe de altă parte, atunci când persoana trăiește rigid și conform unor ritualuri prestabilite care împiedică funcționarea normală, acest lucru poate duce la depresie. De aceea, un număr mare de oameni care au această problemă trăiesc mult timp fără a cere ajutor de specialitate. Însă, tratamentul TOC este singura cale prin care persoana poate ieși din cercul vicios al obsesiilor și compulsiilor.
Când persoana nu îndeplinește o acțiune compulsivă, atunci ea așteaptă ca ceva nefavorabil sau rău să i se întâmple. Astfel de gânduri provoacă anxietate, nervozitate, stres și neliniște. Așadar, consecința tulburării obsesiv-compulsive este nevroza obsesiv-compulsivă. Persoanele apropiate de cineva care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă adesea acceptă acest comportament ritualic. Asta înseamnă că persoana solicită tratament pentru TOC abia când acele ritualuri devin cuprinzătoare, epuizante, intense într-atât încât oamenii din jur observă că ceva nu este în regulă, subliniind lipsa de sens a acestor acțiuni.
Tulburarea TOC și tipurile de compulsii
În ciuda numeroaselor cercetări și teorii, până în prezent nu există un răspuns definitiv la întrebarea ce cauzează tulburarea OCD.
Totuși, există multe studii care investighează și identifică posibilele cauze ale OCD, incluzând factori neurobiologici și genetici, comportamente învățate, sarcina, factori de mediu sau evenimente specifice care declanșează tulburarea la o anumită persoană într-un anumit moment.
Factori biologici
Unele studii sugerează că tulburarea OCD este legată de factori genetici sau biologici. Aceste cercetări sunt adesea descrise în termeni de dezechilibru chimic în creier, circuite cerebrale defectuoase sau defecte genetice.
Tulburarea obsesiv-compulsivă și PANDAS
Un studiu din 1998 indică faptul că ganglionii bazali reprezintă o regiune cheie a creierului în cazul tulburării obsesiv-compulsive. Acest lucru a fost descoperit la copiii care sufereau de OCD, a căror declanșator poate fi o infecție.
Să clarificăm puțin.
Infecțiile streptococice determină un răspuns imun care, la unii indivizi, generează anticorpi ce reacționează încrucișat cu ganglionii bazali. Explicația a fost că unii copii încep să manifeste simptomele tulburării OCD după o infecție severă a gâtului. Se consideră că răspunsul natural al organismului la infecție – producția anumitor anticorpi – atunci când este îndreptat către părți ale creierului, poate fi într-un fel asociat cu așa-numitele tulburări neuropsihiatrice autoimune pediatrice asociate cu infecția streptococică (PANDAS).
Acest mecanism poate explica de ce tulburarea obsesiv-compulsivă s-a dezvoltat la un subgrup de copii după infecția streptococică, iar simptomele OCD se agravează odată cu infecțiile recurente.
Dacă tulburarea OCD este, printre altele, rezultatul unei infecții streptococice a gâtului, simptomele acestei tulburări se vor dezvolta rapid, probabil în decurs de una sau două săptămâni.
Factori genetici
Numeroase studii genetice indică o anumită predispoziție la dezvoltarea tulburărilor anxioase care apar în familii. Cu alte cuvinte, există un risc crescut sau o probabilitate ca o persoană să dezvolte tulburarea OCD dacă un membru al familiei suferă de aceeași tulburare sau de o tulburare anxioasă similară.
Dezechilibrul chimic
Un număr mare de specialiști în sănătate mintală, în special psihiatri, consideră că tulburarea obsesiv-compulsivă poate fi cauzată de un dezechilibru chimic în creier. Această abordare se concentrează pe un neurotransmițător – serotonina.
Serotonina este un neurotransmițător și un hormon din creier responsabil cu reglarea stării de spirit, dar are și alte funcții. De exemplu, este implicată în reglarea anxietății, memoriei și somnului.
În ceea ce privește tratamentul OCD, frecvent se folosesc antidepresivele SSRI (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei). Acestea blochează selectiv recaptarea serotoninei. Terapia cu antidepresive pentru tulburarea OCD indică faptul că serotonina este un neurotransmițător important implicat în menținerea OCD, dacă nu chiar cauza sa specifică.
Vom discuta mai târziu mai mult despre antidepresive ca medicamente pentru tulburarea obsesiv-compulsivă.
Teorii psihologice
Conform unei teorii, tulburarea obsesiv-compulsivă rezultă din faptul că persoana dezvoltă gânduri negative învățate, convingeri și tipare comportamentale pe baza unor situații anterior neutre, care pot fi consecința experiențelor de viață.
Teorii comportamentale
Unele cercetări comportamentale consideră că comportamentul ritualic (compulsiile), caracteristic tulburării OCD, este o formă de evitare învățată. Terapia comportamentală s-a dovedit eficientă în tratarea fobiilor (care sunt și ele un tip de tulburare anxioasă) prin dezensibilizare.
În mod similar, tratamentul comportamental al tulburării OCD se bazează pe ipoteza că gândurile obsesive devin asociate cu anxietatea prin condiționare și că anxietatea nu a fost stinsă.
Tulburarea obsesiv-compulsivă și teoriile cognitive
Mulți teoreticieni cognitivi consideră că persoanele cu tulburare OCD au convingeri greșite și că interpretarea lor eronată a gândurilor intrusive și repetitive duce la această tulburare.
Conform modelului cognitiv al OCD, fiecare persoană experimentează din când în când gânduri repetitive. Totuși, persoanele cu tulburare OCD au frecvent un sentiment copleșitor de responsabilitate și interpretează greșit aceste gânduri ca fiind foarte importante și semnificative, ceea ce poate conduce la consecințe catastrofale.
Interpretarea repetată greșită a gândurilor intrusive duce la dezvoltarea obsesiei. Deoarece aceste gânduri sunt atât de deranjante, individul recurge la comportamente compulsive pentru a încerca să se opună, să blocheze sau să neutralizeze gândurile obsesive.
Teorii psihanalitice
Teoria psihanalitică sugerează că tulburarea obsesiv-compulsivă se dezvoltă din cauza fixării persoanei care rezultă din conflicte inconștiente sau disconforturi experimentate în copilărie. Sau că această fixare provine din modul în care persoana a comunicat cu părinții săi în copilărie.
Stresul
Stresul, de fapt, nu cauzează tulburarea obsesiv-compulsivă, dar stresurile mari și traumele de viață pot accelera debutul OCD-ului. Totuși, se consideră că stresul nu provoacă tulburarea OCD, ci cauzează simptomele sale la o persoană care are deja predispoziții pentru dezvoltarea OCD.
Tulburarea OCD și depresia
Unii cercetători consideră că depresia cauzează tulburarea obsesiv-compulsivă. Totuși, deși cu siguranță depresia agravează simptomele tulburării obsesiv-compulsive, majoritatea specialiștilor cred că depresia este adesea o consecință, nu o cauză a OCD-ului.
Îndrumați-vă viața pe calea corectă
Contactați-ne și programați o întâlnire cu medicii noștri
Cum să știi dacă este vorba despre tulburare obsesiv-compulsivă? Simptomele TOC
- Petrec cel puțin o oră în fiecare zi ocupându-se cu obsesiile sau compulsiile;
- Experimentează probleme în viața de zi cu zi și/sau în relații din cauza obsesiilor și compulsiilor;
- Nu pot controla gândurile sau comportamentul lor, chiar dacă acestea au un impact negativ asupra vieții cotidiene;
- Simt o ușurare a anxietății atunci când efectuează o acțiune compulsivă, dar nu se bucură de această activitate.
Cum să deosebești obsesiile și compulsiile de tulburarea obsesiv-compulsivă?
Trebuie subliniat încă o dată că nu toate comportamentele repetitive se încadrează în tulburarea obsesiv-compulsivă. Pentru ca un anumit comportament să fie cu adevărat compulsiv, este necesar să se ia în considerare scopul și contextul acestuia.
De exemplu, periatul dinților (într-un mod neritualizat și prelungit) înainte de culcare este un ritual și o rutină, dar nu este o compulzie dacă nu este făcut în încercarea de a atenua disconfortul sau gândurile nedorite și obsesive. Similar, petrecerea a opt ore pe zi organizând și aranjând cărți nu este o compulzie dacă persoana, de exemplu, lucrează într-o bibliotecă.
Pentru a se califica drept tulburare obsesiv-compulsivă, comportamentul trebuie să fie determinat de dorința persoanei de a scăpa de sentimentul de frică sau anxietate. În majoritatea cazurilor, persoana ar prefera să nu facă aceste lucruri, dar simte că nu are altă opțiune.
Majoritatea adulților cu tulburare OCD recunosc că gândurile sau comportamentele lor sunt obsesiv-compulsive. Totuși, copiii și chiar unii adulți pot să nu fie conștienți de problemă. În acest caz, prietenii sau membrii familiei poate trebuie să intervină pentru a iniția tratamentul specializat pentru OCD.
Există și care este cel mai bun antidepresiv pentru TOC?
În general, nu există un medicament creat special pentru tratamentul tulburării obsesiv-compulsive (TOC). Totuși, medicii prescriu frecvent antidepresive pentru a trata sau atenua simptomele TOC. Astfel, apare întrebarea – există și care este cel mai bun antidepresiv pentru TOC?
În ceea ce privește cel mai bun antidepresiv pentru TOC, deseori sunt prescriși inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS). În practică, aceste antidepresive s-au dovedit eficiente în controlul și reglarea simptomelor TOC. În plus, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (ISRSN) sunt un alt tip de antidepresive care pot fi de ajutor persoanelor care suferă de simptome TOC.
Următoarele antidepresive sunt aprobate de FDA (Administrația pentru alimente și medicamente din SUA) pentru tratamentul TOC:
- Anafranil (Clomipramină). Antidepresiv triciclic care acționează favorabil asupra simptomelor TOC, dar nu este prescris ca prima opțiune din cauza efectelor secundare;
- Luvox (Fluvoxamină). Folosit frecvent pentru tratarea TOC la copii peste 8 ani și adulți;
- Paxil sau Seroxat (Paroxetină). Acest antidepresiv ISRS este utilizat pentru tratamentul mai multor tulburări, precum TOC, depresie, tulburare de stres post-traumatic, anxietate și tulburare de panică;
- Prozac (Fluoxetină). Poate fi folosit pentru tratamentul depresiei, tulburărilor de alimentație, tulburării de panică, tulburării bipolare și TOC;
- Zoloft (Sertralină). Este un antidepresiv ISRS care poate fi administrat copiilor începând cu vârsta de 6 ani, dar și adulților. Zoloft este folosit și pentru tratarea depresiei, tulburării anxioase sociale, tulburării de stres post-traumatic și tulburării disforice premenstruale. Uneori, acest medicament este utilizat și pentru tratarea cefaleei.
Uneori, pentru tratarea TOC se prescriu și următoarele antidepresive, al căror scop principal nu este tratamentul acestei afecțiuni. Niciunul dintre aceste medicamente nu este considerat cel mai bun antidepresiv pentru TOC, deoarece inițial sunt folosite pentru alte afecțiuni, precum depresia și tulburarea anxioasă generalizată. Acestea sunt:
- Celexa (Citalopram);
- Effexor (Venlafaxină);
- Lexapro (Escitalopram).
Tulburarea obsesiv-compulsivă – Este posibilă vindecarea TOC?
Am văzut ce este tulburarea obsesiv-compulsivă, care sunt simptomele acesteia, ce sunt obsesiile și ce sunt compulsiile. De asemenea, am menționat care sunt cele mai frecvent prescrise antidepresive pentru TOC. Totuși, una dintre cele mai frecvente întrebări legate de tulburarea obsesiv-compulsivă este dacă este posibilă vindecarea TOC.
Răspunsul este afirmativ. Da, tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecțiune care poate fi complet vindecată, iar pacienții își pot recăpăta normal calitatea vieții. Tratamentul TOC poate revitaliza complet pacientul, ceea ce înseamnă că acesta se poate întoarce la activitățile obișnuite acasă, la școală sau la serviciu, fără neuroza obsesiv-compulsivă.
În ceea ce privește tratamentul TOC, se aplică în general două abordări, cel mai adesea în combinație. Acestea sunt psihoterapia, respectiv terapia cognitiv-comportamentală, pe de o parte, și tratamentul medicamentos (antidepresivele), pe de altă parte. Tratamentul farmacologic se administrează întotdeauna împreună cu terapia KCB și nu ca un înlocuitor al acesteia.
Prin urmare, dacă vă întrebați dacă este posibilă vindecarea TOC, trebuie să știți că terapia cognitiv-comportamentală este esențială în tratamentul acestei tulburări. Scopul acestei terapii este să ajute pacientul să învețe să gândească și să se comporte diferit atunci când experimentează frică sau anxietate. Terapia KCB poate avea, de asemenea, un rol în predarea abilităților sociale.
MedTim – Locul unde tratamentul TOC începe și se încheie!
- Terapia cognitiv-comportamentală. Printr-o abordare structurată, această terapie capacitează pacientul să rezolve singur problemele emoționale și să depășească blocajele.
- Terapia prin expunere și prevenția răspunsului. Acest tratament implică expunerea pacientului la factorii declanșatori ai anxietății și învățarea de a nu mai reacționa cu ritualuri sau compulsii.
- Terapia acceptării și angajamentului. Această formă de psihoterapie ajută pacienții să tolereze și să accepte mai bine disconfortul obsesiei. Este o alternativă foarte utilă pentru cei care ezită să încerce terapia prin expunere și prevenția răspunsului. În funcție de pacient, poate fi folosită și în combinație cu terapia menționată anterior.
Tratamentul TOC în clinica MedTim poate fi spitalicesc (internare) sau ambulatoriu. În cele mai multe cazuri, suportul ambulatoriu cu vizite periodice la clinică poate aduce rezultate maxime! Totuși, dacă pacientul și familia sa solicită ședere în spital sub supravegherea medicilor, atunci se aplică tratamentul medical spitalicesc.
Contactați-ne acum și programați o consultație gratuită dacă dumneavoastră sau o persoană apropiată suferiți de tulburare obsesiv-compulsivă.
Suntem aici să vă ajutăm să faceți ca tulburarea obsesiv-compulsivă să devină o amintire definitivă!
